Un artist ucide și lumea din jurul lui se schimbă.

Amalia, o adolescentă deloc banală, dispare �ntr-o dimineață de decembrie. �n căutarea ei pornesc trei prieteni care sunt, �n același timp, și suspecți �n cazul dispariției tinerei: un scriitor mizantrop și de succes, un pictor fascinat de lolite, dar și de septuagenare, o prostituată atrasă de tot ce �nseamnă sex extrem. Revoltele sociale din februarie 2012 constituie, �n premieră �n literatura rom�nă, o parte din fundalul acțiunii. Căutarea Amaliei reprezintă pentru fiecare dintre cei trei o introspecție dură, o permanentă și caustică analiză a umanității degradate. Pe urmele Amaliei, pășim �ntr-un București underground, cu cluburi dedicate sado-masochismului, dar și cu memorabila și fascinanta Cală, un loc desprins parcă din Călăuza lui Tarkovski.

Alte figuri pitorești apar treptat �n rolul de suspecți: o Dominatoare, o adolescentă cu tendințe de nimfomanie, Babuinu – tatăl vitreg al Amaliei, un paznic nebun al Calei, un moș �nsoțit de o ceată de pelicani.

Imaginația celor trei protagoniști abundă de fabulos, distopic, umor negru, cinism. Singurul subiect pe care nihilismul nu �l atinge este arta. �n numele artei, se poate ajunge și la crimă?

*

“Pervertirea” creează și o breșă �n timp, transport�ndu-ne la un moment dat �n perioada de după cel de-al doilea război mondial. �n cea mai mare parte a sa, avem �nsă de-a face cu un roman extrem de actual, �n paginile căruia sunt surprinse – pentru prima dată �n literatură – evenimentele politico-sociale din februarie 2012.

Pe l�ngă ritmul alert și personajele viu colorate, “Pervertirea” este un roman care problematizează, �n special moralitatea. Oamenii sunt priviți ca obiecte de către artistul nihilist, �ntr-o răsturnare a filosofiei umaniste, perfect asumată și justificată.

“Pervertirea” este un thriller filosofic despre artă, oameni și o nouă (i)moralitate.

�

„Mărturisesc că am �nceput să citesc cu emoţii manuscrisul celui de-al doilea roman al Cristinei Nemerovschi. �mi plăcuse foarte mult�S�nge satanic, despre care am vorbit cu entuziasm nereţinut la lansarea de la Iaşi, aşa că �mi era teamă ca al doilea roman să nu mă dezamăgească. Mă g�ndeam că poate autoarea, sedusă de succesul primului roman, va fi fost tentată să-i reia reţeta. Mă mai g�ndeam că, după un roman at�t de reuşit, e foarte greu oricărui autor să menţină ştacheta. Din fericire, după primele treizeci de pagini temerile mele s-au făcut praf şi pulbere. Deşi explorează tot mediul tinerilor „furioşi” de astăzi, povestea e cu totul altfel – avem şi o tramă cumva poliţistă, ba chiar şi o călătorie prin tunelul timpului �n urmă cu vreo jumătate de secol, pentru a reveni p�nă la mişcările de protest din ianuarie curent! – şi cu totul altfel construită. Deşi arta compoziţiei răm�ne una barocă, arborele marii poveşti şi micilor poveşti ce-i cresc pe ramuri, este cumva mai stilizat, ramurile s�nt mai puţine şi fructele mai rare. Ansamblul devine �nsă mai limpede fără a pierde din complexitatea �nt�mplărilor. P�nă la urmă, deşi comparaţia e aproape imposibil de făcut, s-ar putea ca�Pervertirea�să bată�S�nge satanic. Dar la limită!” (Liviu Antonesei)